Si iata ca am ajuns
la finalul cursului. Nu prea ma pricep eu la scris dar am sa imi dau silinta sa
scriu un articol coerent din care sa reiasa exact ceea ce am incercat si am
reusit sa facem, dar in acelasi timp sa transmit si ce am simtit eu pe parcurul
saptamanii.
In primul rand as
vrea sa multumesc celor care s-au implicat in scrierea, organizarea si
implementarea proiectului. Trebuie sa recunosc ca sunt niste oameni deosebiti
si ca mi-a facut deosebita placere sa lucrez cu ei. Rar ajungi sa intalnesti
atatia oameni de calitate in aceeasi incapere, gata “sa sara” in orice moment, cu o mana de ajutor.
Ii admir pentru dedicatia lor(nu mi-au dat ceva dedicatie la radio) si pentru
felul lor de a fi. As vrea sa ii enumar aici dar inca nu le-am invatat numele.
Glumesc, desigur.
In ceea ce priveste proiectul,
trebuie sa recunosc ca la inceput nu ii vedeam imediata utilitate, dar ajungand
in postura de a facilita activitatile in cadrul acestuia, mi-am dat seama de
necesitatea unui asemenea proiect. Dupa parerea mea, obiectivele au fost atinse
cu succes si am convingerea ca astfel de proiecte sunt un mare plus pentru
tinerii participanti. Tinerii din ziua de azi ar trebui sa aiba contacte cat
mai dese cu astfel de evenimente.
Urmarind participantii pe tot
parcursul saptamanii, nu pot sa nu recunosc si sa aplaud evolutia marii
majoritati. Nici nu va puteti imagina satisfactia pe care cineva o are cand
realizeaza ca a contribuit la evolutia si dezvoltarea unei persoane. Progresele
sunt vizibile si asta lasa o portita deschisa si speranta pentru viitoare noi
proiecte in acest sector.
Bineinteles ca nu putem sari peste
partile negative ale acestui gen de proiect. Cand lucrezi in sfera aceasta e
important sa constientizezi ca obstacole se pot ivi la orice pas, de la caini
mari, albi pana la dinozauri la cina sau…dezinteres. In caz ca vreti sa ma
intrebati daca mi-a placut, v-as raspunde ca DA. In caz ca vreti sa ma
intrebati daca as mai face asa ceva, v-as raspunde ca DA, dar putin altfel. Proiectul a fost, dupa parerea mea, in
ansamblu, unul reusit.
Cam
atat despre ce s-a intamplat la Costinesti in perioada 27 august – 1 septembrie
2012. As putea sa mai scriu cateva zeci de pagini dar esentialul cred ca l-am
surprins in cele cateva randuri pe care le-am scris mai sus. Inainte sa inchei
as vrea sa le multumesc si participantilor pentru ca AU VRUT.
Atat de la mine. Voie buna!
Rusu
Sa nu uitam sa speificam si faptul ca trainerii au fost la inaltime si au stiut sa faca lucrurile sa para mai interesante si atractive. Niste persoane cum rar intalnesti,persoane care stiu sa se faca placute si intelese. Bravoo!!! Mi-e dor de toti . Va pup. Iuliaaa!!!( Bobo's mom) :))
RăspundețiȘtergere