marți, 4 septembrie 2012

In loc de concluzii...


Si iata ca am ajuns la finalul cursului. Nu prea ma pricep eu la scris dar am sa imi dau silinta sa scriu un articol coerent din care sa reiasa exact ceea ce am incercat si am reusit sa facem, dar in acelasi timp sa transmit si ce am simtit eu pe parcurul saptamanii.
In primul rand as vrea sa multumesc celor care s-au implicat in scrierea, organizarea si implementarea proiectului. Trebuie sa recunosc ca sunt niste oameni deosebiti si ca mi-a facut deosebita placere sa lucrez cu ei. Rar ajungi sa intalnesti atatia oameni de calitate in aceeasi incapere, gata “sa sara” in orice moment, cu o mana de ajutor. Ii admir pentru dedicatia lor(nu mi-au dat ceva dedicatie la radio) si pentru felul lor de a fi. As vrea sa ii enumar aici dar inca nu le-am invatat numele. Glumesc, desigur.
            In ceea ce priveste proiectul, trebuie sa recunosc ca la inceput nu ii vedeam imediata utilitate, dar ajungand in postura de a facilita activitatile in cadrul acestuia, mi-am dat seama de necesitatea unui asemenea proiect. Dupa parerea mea, obiectivele au fost atinse cu succes si am convingerea ca astfel de proiecte sunt un mare plus pentru tinerii participanti. Tinerii din ziua de azi ar trebui sa aiba contacte cat mai dese cu astfel de evenimente.
            Urmarind participantii pe tot parcursul saptamanii, nu pot sa nu recunosc si sa aplaud evolutia marii majoritati. Nici nu va puteti imagina satisfactia pe care cineva o are cand realizeaza ca a contribuit la evolutia si dezvoltarea unei persoane. Progresele sunt vizibile si asta lasa o portita deschisa si speranta pentru viitoare noi proiecte in acest sector.
            Bineinteles ca nu putem sari peste partile negative ale acestui gen de proiect. Cand lucrezi in sfera aceasta e important sa constientizezi ca obstacole se pot ivi la orice pas, de la caini mari, albi pana la dinozauri la cina sau…dezinteres. In caz ca vreti sa ma intrebati daca mi-a placut, v-as raspunde ca DA. In caz ca vreti sa ma intrebati daca as mai face asa ceva, v-as raspunde ca DA, dar putin altfel.     Proiectul a fost, dupa parerea mea, in ansamblu, unul reusit.
            Cam atat despre ce s-a intamplat la Costinesti in perioada 27 august – 1 septembrie 2012. As putea sa mai scriu cateva zeci de pagini dar esentialul cred ca l-am surprins in cele cateva randuri pe care le-am scris mai sus. Inainte sa inchei as vrea sa le multumesc si participantilor pentru ca AU VRUT.
            Atat de la mine. Voie buna!

Rusu